Antoanela Dumitriu : O rugaciune fierbinte

Fecioară te rog fierbinte,
Ca aceste sincere cuvinte
Să ajungă la Fiul Tău,
La Mântuitorul Dumnezeu.

Să le duci repede sus,
Să le spui tu lui Iisus,
Soarele cel făr’ de-apus

Care mult a suferit
Şi a fost chiar răstignit,
Căci pe oameni a iubit.

Sabie grea a străpuns
Inima ta sfântă de mamă,
Când , ca un miel la junghire,
A fost dus cel fără de prihană.

În mormânt trei zile a stat,
Dar apoi a înviat
Şi la Cer s-a înălţat.

Când pe cruce se afla,
Deşi greu El pătimea,
Maicii sale s-a rugat,
Fii ai Ei, pe noi ne-a dat.

Iar Ea , cu dragoste multă
Ocroteşte şi ajută
Pe oricine o cinsteşte,
O ascultă şi-o primeşte.

Maică sfântă, Mamă bună,
Dă-ne să fim împreună,
În raiul cel mult dorit,
Lângă Fiul tău iubit!

Antoanela Dumitriu : La Adormirea Ta

La a Ta adormire
Întru Domnul, Marie,
O întreagă omenire
Te simte vie
Şi îţi aduce mărire.

Deşi la Cer te-ai suit,
Pe noi nu ne-ai părăsit.
Lumea te binecuvântă,
Dulce ea acum îţi cântă.
Rugăciuni în cor,
Se ridică înălţător.

Mamă sfântă, ascultă
Şi o umilă făptură,
Ce e ostilă cu ea însăşi.
Ai milă!
Tu eşti reală
Şi aici pe Pământ.
Ascultă fiecare cuvânt
Ce e rostit cu avânt.

Către tine Fecioară
Ochii-mi lăcrămiază,
Fiinţa mea suferă
Şi buzele murmură…
Tu ştii ce e suferinţa
De mamă.
Ajută-mă!

Carmen : Ocrotirea Ta

Maica Domnului preabună,
Tu ce porţi pe cap cunună
Cu stele împodobită,
De toţi sfinţii eşti mărită.

Maica Domnului aleasă
Cerească împărăteasă
Fiul Tău e Dumnezeu,
Lângă Tine e mereu.

El ţi-ascultă ruga Ta
Îndeplinindu-ţi dorinţa.
Pe-a lui maică o iubeşte
Şi pururea o slăveşte.

Dacă Ei te vei ruga,
Mila îi vei câştiga.
Omului care-o cinsteşte,
Bucurii ii dăruieşte.

Celor care i se roagă
Îi ajută viaţa-ntreagă
Nicicând nu îi părăseşte,
De necazuri îi fereşte.

Ioana : Salvatorul

Din mila sa , Dumnezeu,
A trimis pe Fiul său
În lumea ce se-afunda
Şi-n păcate se pierdea.

Ca prin El s-o mântuiască,
Raiul iar să-i dăruiască,
Să trăiască-n fericire,
Bunătate şi iubire.

Şi iată că a găsit,
Hristos-Fiu s-a zămislit
Dintr-o fecioară curată,
Smerită, nevinovată.

Prin Ea noi ne-am izbăvit
De păcatul moştenit
De la strămoşul Adam
Al omenescului neam.

Ea de-atunci a devenit
Maica celui preaslăvit,
Maica oamenilor,
Aleasa creştinilor.

Ca o mamă iubitoare
Odihnă deloc nu are,
Al său grabnic ajutor,
Dăruieşte tuturor.

Rodica : Izvorul bucuriei

Maica Domnului te-ajută
Când ai o supărare,
Fiind ea singura
Grabnic ajutătoare.

Celui ce o cheamă
Cu multă credinţă
Ea îi împlineşte
Orişice dorinţă.

“- Ajută-mă Maică
Fii îndurătoare,
La tine mă rog
Tu îmi eşti scăpare!”

Ea cu siguranţă
Te va ajuta
Că nemăsurată este
Bunătatea Sa.

Deşi nu o vezi
Ea din Cer te-ascultă
Şi-ţi va dărui
Bucurie multă.

Ioana : Maica vieţii

De la viaţa trecătoare,
Dusă-ai fost de Fiul Tău
La viaţa nemuritoare
În Împărăţia Sa ,
Ca în veci să fii slăvită,
De-a pururea fericită.

Nici trupul Tău cel Sfânt
Nu a rămas în mormânt;
Tot la Cer a fost suit
Şi de îngeri e slăvit.

Deşi lumea ai lăsat,
Dar pe oameni n-ai uitat
Şi te rogi necontenit
Către Fiul tău iubit.
Fiindcă mult El te iubeşte,
Mereu ruga ţi-o împlineşte.

Cu-ale tale rugăciuni
Fă să fim şi noi mai buni,
Pe oricine să iubim ,
Cât în lume mai trăim.

Radu BOTIS : Din suflet orişicând răsună

Din Basarabia răsună
Un bucium peste plai străbun,
Parcă din ceruri se adună
Şi îngerii cu Tatăl Bun.

Din Basarabia răzbate
Ecou de frate pîn’la cer,
Iar Prutul inima împarte
In mare jale şi mister.

Din Basarabia se vede
Salutul fratelui cuprins
De dorul sfânt în care crede
Şi de oftat pe veci nestins.

Din Mama Ţară tot răsună
Alt bucium peste plai străbun,
Parcă din ceruri se adună
Şi îngerii cu Tatăl Bun.

Preot iconom stavrofor Radu Botiş

Carmen : Libertate

“Nu vreau s-ascult de nimeni,
Vreau liber ca să fiu ;
Să duc o viaţă sobră,
Nu e deloc hazliu!

Pot viaţa singur s-o trăiesc
Aşa cum eu voiesc,
După al meu bun plac,
Cum astăzi eu gândesc.

Voi fi desigur fericit
Şi voi sta liniştit…
Pe nimeni nu am supărat,
Nicicând nu am greşit.

Nici chiar Adam n-a ascultat,
În rai, de Domnul Sfânt!
De ce s-ascult chiar eu,
Căci cine oare sunt?

Şi-apoi sunt alţii ce ascultă
Dar mult ei se prefac…
Decât un fariseu făţarnic
Mai bine liber şi curat…

Şi cum s-ascult de cineva
Pe care nici nu-l văd
Pe Dumnezeu nu L-am văzut,
Atunci de ce să cred?”

Aşa gândeam odată
Până ce am aflat
De Cel ce pentru mine
Viaţa pe Cruce Şi-a dat.

Când pe un om iubeşti,
L-asculţi, chiar dacă-i rău
Cum dar, să nu ascult
De Bunul Dumnezeu?

Chiar dacă nu reuşesc
Şi deseori greşesc,
Dar vreau să Îi urmez
Ca semn că Îl iubesc!

Radu BOTIS : Voci divine

La fereastră, tainic, îngeri
Ascunşi încă în mister,
Scoborâţi tocmai din cer
Ne fac semne atât de sinceri.

Lacrimi nevăzute curg
În voci sacre, cuprinzând
Paza celui mai bun gând
Omului înspre amurg.

Desluşind sacră împăcare
Orişicui, cu gest prea larg
Verticali, ca un catarg,
Surâzând spre fiecare.

Voci divine însoţesc
Revederea-n sfântă taină,
Solii în divină haină
Ai tărâmului ceresc.

Preot iconom stavrofor Radu Botiş