Poezii ortodoxe

Omu-i rău sau este bun?
N-am măsură să vă spun
Că-n bordei mi-e grămădită
oarbă bubă mucezită.
N-are vorbă-adevărată
limba [… citeşte restul poeziei]

La orizont, îmi pare uneori
Că se întâlneşte cerul cu pământul
Iar peste toate înţelept Cuvântul
Aduce strălucirea [… citeşte restul poeziei]

Mă rog,
Şoptiri de stele-mi spun
Că dincolo, o lume
Se înalţă vie cu alt nume
Încrezător mă rog.
Mă [… citeşte restul poeziei]

Când florile uşor răsar,
Nu-i lucru de mirare;
Dar când un om pe lume vine,
E-o zi de [… citeşte restul poeziei]

În călătoria vieţii
O clipă m-am oprit
Să văd de-i bună calea
Pe care-am pornit.
Ce am făcut în [… citeşte restul poeziei]

Se-apropie miez de noapte,
E-ntuneric în grădini;
Doar pe-alocuri se-aud şoapte,
Se aprind lumini.
Iată-ncepe rugăciunea,
După un scurt somn;
Toaca [… citeşte restul poeziei]

Mai mulţi fraţi se frământau
Şi răspunsul nu aflau
La această întrebare:
“Care faptă e mai mare?”
Unul spuse [… citeşte restul poeziei]

În viaţa voastră aţi slujit
Aprins, lui Dumnezeu
Cu râvnă sfântă aţi luptat,
Cu dragoste, mereu.
Chiar [… citeşte restul poeziei]

Nu ştiu cât voi trăi în lume,
Nici ceasul când să plec, voieşti,
Nu ştiu cum îmi [… citeşte restul poeziei]

Mamă, azi îmi cumperi mie
Păpuşica cea zglobie
Ce se află în vitrină
Zâmbitoare şi senină!?
Vreau s-o am [… citeşte restul poeziei]