Când zorile revin,
Aduc cu ele pace,
Iar negura dispare
Şi totul e senin;
Se-ncepe o nouă viaţă,
Mai bună, mai aleasă;
Vin raze de lumină
Ce luminează lin.
Când zorile revin,
Aduc cu ele pace,
Iar negura dispare
Şi totul e senin;
Se-ncepe o nouă viaţă,
Mai bună, mai aleasă;
Vin raze de lumină
Ce luminează lin.
A înviat Hristos !
Atunci, astăzi, mereu,
El e stăpânul vieţii
Şi-al sufletului meu.
Ce mare bucurie
În inimi a pătruns,
Nici un cuvânt să spună
Nu poate deajuns.
Din marea lui iubire
A semenilor săi,
El s-a jertfit pe cruce
Pentru cei buni, sau răi.
Moarte-a primit apoi
Ca orice muritor,
Dar a-nviat fiind
Al vieţii creator.
A biruit tot răul
Prin suferinţa grea,
Chiar moartea nemiloasă,
Căci a-înviat din ea.
Pentru ca tot omul
Ce-n lume va trăi,
Cu El, prin suferinţă,
Să poată birui!
Bucură-te Sfântă Maică,
Tu, ce ieri te-ai întristat,
Căci după a Sa Răstignire,
Fiul Tău a înviat!
Veseleşte-te Fecioară,
Tu ce ieri ai suferit,
Căci iată, Stăpânul vieţii,
Din mormânt, viu a ieşit!
Fericită fii Marie,
Căci în veci cu Fiul Tău
Te vei veseli în ceruri,
Căci El este Dumnezeu!
Hristos a înviat!
Repetă iar în taină
Inima mea şi gândul,
Fiinţa mea întreagă.
A înviat Hristos!
Ce mare fericire,
Avem acum nădejde
De-a noastră mântuire.
Din focul cel divin,
Trimis din Ceruri,
Veniţi cu bucurie
S-aprindem iar făclii.
S-aprindem şi în inimi
Al dragostei fior
Către ai noştri semeni
Şi-al nostru Creator!
Să ardă orice spin
De ură sau mândrie,
S-alunge vrăjmăşia,
Orice făţărnicie.
Să fim curaţi ca floarea
Cea albă din grădini,
Să răspândim în jur
Miresme şi lumini!